Oct 29

Strategia „strategiei” perdante sau „din greșeală în greșeală…”

fbt

fbt


Mai întâi a fost strategia „punerii cu botul pe labe” a useriștilor, pusă la cale de PNL și președintele Iohannis sau invers, nici nu contează a cui a fost ideea (căci nimeni nu-și va asuma responsabilitatea). Ipochimenii ăștia de partid din USR, care făceau pe „deștepții” și „moralii” și încurcau socotelile (cu banii) la guvernare, trebuiau intimidați și speriați, să-și vadă de ale lor. Așa că le-au dat afară (prin Florin Cîțu), pe nepusă masă, un ministru important (Stelian Ion – Justiție), „negândind” că sunt atât de nebuni chiar să iasă de la guvernare și „cașcaval”, doar pentru „atâta lucru”. Cu atât mai mult cu cât exista un precedent, demiterea ministrului Vlad Voiculescu, pe care au îngurgitat-o/metabolizat-o la momentul respectiv, fără mari probleme. Iar din partea USR (s-o recunoaștem) nu lipsea decât un pic de experiență politică, „o leacă” de maturitate și viziune, un dram de responsabilitate și un grăunte de vanitate pentru (chiar) a ieși de la guvernare și a strica o guvernare/alianță ce nu trebuia întreruptă sub nicio formă în acel moment. Căci nu exista o alta (după cum se vede acum, după o lună). Summa summarum, o strategie penelistă, după cum se vede, complet eșuată, catastrofală, care i-a lăsat surprinși, cu gura căscată, și fierbând de furie (și de sete de răzbunare) pe președintele Iohannis și PNL-ul. Nimeni nu mai făcuse o asemenea „tâmpenie”, iar vorba din bătrâni despre „câinele care nu pleacă de unul singur de la măcelărie” nu s-a adeverit. În concluzie, „strategii” fie au avut informații greșite, fie au instrumentat defectuos (de la un capăt la altul) „strategia”, fie s-au bazat pe „iluzia” că va fi cum doresc ei (nu exclud niciuna dintre variante).
De menționat că, în orice moment al acestui proces de separare și divorț politic, ar fi fost posibilă strategia împăcării, a reconcilierii, a reconsiderării și a negocierii politice dintre PNL și USR, mult mai simplă și mai eficientă.
Prinși complet nepregătiți de demisiile useriste, peneliștii au improvizat „strategia amânării moțiunii de cenzură” depusă de USR, crezând că guvernul nu va cădea ( că „n-are cum”) și sperând că vor găsi ei ceva pentru a impiedica trecerea moțiunii. N-au găsit nimic, dimpotrivă, au căzut în capcana PSD, care i-a sprijinit să temporizeze moțiunea USR pentru a-și introduce propria moțiune de cenzură și a-și atrage beneficiile de imagine ale votării acesteia. Ceea ce s-a și întâmplat o săptămână mai târziu. „Tactica de urgență”, de a încerca să atragă voturi de la alte partide (AUR), s-a soldat din nou cu un eșec urât, de vot și de imagine, și cu câteva dosare penale pentru tentativă de mituire a unor parlamentari.
Din nou, în oricare dintre aceste momente, ar fi fost cale de întoarcere între cele două partide, cu mai puțină țâfnă, vanitate și încăpățânare și cu ceva mai mult pragmatism politic și realism uman.
Pe fondul acestor mișcări (și în substratul lor), exista o altă strategie a PNL și a președintelui țării, aceea de impunere a unui „lider maxim”, în persoana premierului Florin Cîțu, care trebuia să devină și președinte de partid, cu puteri depline și discreționare. Această „strategie” a fost cultivată toată vara, sacrificând guvernarea, campania de vaccinare și de combatere a pandemiei de coronavirus și, în cele din urmă, alianța de guvernare. Cine știe care ar fi fost rezultatul dacă „alesul” ar fi fost altfel, cu un pic de carismă, mai empatic, mai convingător, mai inteligent și nu un „autist politic”, care bagă capul între umeri, nu aude nimic, se contrazice la tot pasul și creează antipatie și neîncredere la orice mișcare. Această strategie, doar pentru că era favorabilă „greilor” din partid și președintelui Iohannis, a fost cea mai consecventă și n-a fost abandonată (formal) încă, chiar dacă s-a dovedit cea mai nocivă și complet neproductivă. Florin Cîțu a fost doar vreme de o săptămână și premier cu drepturi depline și președinte de partid, dar de atunci nu mai e nici una, nici alta, dar încurcă lucrurile și negocierile pe toate părțile.
Nu mai spun că, în orice moment, Florin Cîțu ar fi putut debloca toată criza prin demisia sa din fruntea partidului (și desemnarea unui interimat) sau i s-ar fi putut cere să facă acest lucru (asta nu știm cu ce eficiență). Dar în ce lume am trăi atunci?
Următoarea (mică) strategie a fost de negociere (explicită sau mascată) și impunere a unui guvern minoritar PNL, ceea ce părea, din capul locului și după toate premizele și aparențele, o imposibilitate. Pașii urmați au fost de a nu-și prezenta un candidat propriu la prima mediere prezidențială (și a lăsa pe USR cu bunăștiință să eșueze), apoi de a-și prezenta un alt candidat de premier decât Florin Cîțu (generalul Nicolae Ciucă), pentru a se arăta concilianți, capabili să cedeze și negocieze. Această „strategie” de obținere a sprijinului PSD sau USR pentru guvern minoritar, mai mult o tactică de amânare continuă și de „refuz controlat și scontat”, a eșuat și ea, dacă nu cumva chiar asta s-a dorit, ca o „strategie” subsecventă.
Inutil de a mai spune că în orice moment, premierul desemnat Nicolae Ciucă ar fi putut declanșa negocieri ferme cu USR, disponibil formal și real să refacă alianța și să reintre la guvernare. În aceeași măsură, părea posibil să negocieze și cu PSD o guvernare împreună, la paritate, și să pună capăt crizei. Așa este sau așa pare, dar asta nu făcea parte din „strategie”.
După întâlnirea cu președintele Iohannis de aseară și decizia de a merge în Parlament cu un guvern minoritar (dacă nu se mai întâmplă nimic), suntem în fața ultimei strategii, aceea de a forța, sub amenințarea anticipatelor sau a altor amenințări/întâmplări (necunoscute), votarea nenegociată a acestui guvern minoritar. Ce putem înțelege din asta: că se speră într-o „minune” (cum s-a mai văzut în politica românească) sau o „magie” de ultim moment; că se mizează pe înțelegeri secrete/obcure (negocieri „la bucată” cu diverși parlamentari); că nimeni, de fapt, nu are chef de alegeri anticipate (cheltuieli și incertitudini) și că vor ceda; în fine, că așa speră să fie, fiindcă așa ar fi mai bine… Dacă așa se va întâmpla, se va fi probat cea mai tare și (mai) „infailibilă” strategie, cunoscută de toată lumea, anume „din greșeală în greșeală spre victoria finală”.
Dar atunci, aceasta este și eticheta meritată a politicii românești!
Și eu și mulți alții au spus că existau și alte căi și alte strategii de rezolvare a acestei crizei politice artificiale, inutilă, pe de-o parte, și rezolvabilă, pe de alta. Dar cine sunt ei să știe și să propună „strategii” pentru alții.

Apr 23

România trebuie să-și schimbe strategia de luptă împotriva pandemiei de coronavirus: Nu mulțimea să fie ținută departe de coronaviruși, ci „virușii” să fie scoși din mulțime

Select7
Idei principale
• Țara noastră a luat la timp măsurile necesare, care-i stăteau la îndemână, în lupta împotriva răspândirii molimei ucigașe
• Statul acasă sau distanțarea socială era pentru România debutului de pandemie cel mai bun și eficace mijloc de apărare posibil și acesta și-a dovedit eficiența, cel puțin în privința cifrelor
• Deși nu era nici performant și nici pregătit pentru o asemenea bătălie, în ciuda stângăciilor, ezitărilor și erorilor punctuale înregistrate, poate și cu puțin noroc, sistemul medical românesc nu a clacat până în acest moment
• Experiența acumulată, de practică medicală și de exercițiu științific, datele statistice și cele științifice înregistrate trebuie obligatoriu valorificate și obținut maximum de concluzii, de rezultate și optimul în decizii
• În etapa care urmează, în bătălia cu virusul, România trebuie să-și schimbe cât mai repede strategia, fără pierderi economice mari, fără cheltuieli financiare imposibil de asumat, folosindu-și capacitățile și rezultatele existente
• În opinia mea, utilizând datele obținute și potențialul de inteligență și creativitate, strategia noastră cea mai bună ar fi nu de izolare și de protejare generală, ci de testare relevantă, științifică, masivă sau selectivă, în profunzime pentru a identifica focare, indivizi contaminați și tipare de infestare și de găsire a metodelor de eliminare a acestora
• Nu mulțimea să fie ținută departe de coronaviruși, ci virușii să fie scoși din mulțime.
Nu-i un secret și am mai spus-o, pentru România și potențialul ei medical, în starea de neorânduială și de corupție (nu atât de nepricepere) în care se află sistemul, distanțarea socială, izolarea la domiciliu sau, pur și simplu, statul acasă a constituit cea mai bună soluție, salvarea, decizia de aur, pentru că: ținea loc de testare a bolnavilor, care era punctul cheie, în lipsa capacității efective de a o face; ținea loc de măști și de echipament medical adecvat, căci și acestea lipseau, ținea loc de tratament, în căutare nesigură și confuză în întreaga lume, ținea loc de spitale, aflate în stare de nepregătire; ținea loc de ventilatoare, care constituiau speranța pentru cei grav afectați și ținea loc și de vaccin, acesta neexistând nicăieri la acel și la acest moment. Deși era cea mai rudimentară metodă de apărare a cetățenilor, statul român (de altfel, nu singurul) a avut înțelepciunea de a lua la timp această măsura, a autoizolării masive și rapide a populației, și determinarea să o ducă la îndeplinire, în condiții acceptabile ca aparat de stat. Astfel că în România a fost evitat, până în acest moment, dezastrul din alte țări, cu pretenții mai mari decât ale noastre.
Putem judeca și invers, să ne întrebăm dacă s-ar fi putut face greșeli și fiți convinși că da, s-ar fi putut face multe și grave greșeli de management politic de criză și de inadecvare sanitară sau socială. De pildă, din „bățoșenie” și sfidare din partea conducătorilor (Trump), s-au întârziat măsurile cuvenite și efectele se văd; din populism și automăgulire (Boris Johnson), s-a ignorat pericolul și asta se simte în cifre; din supraîncredere a populației și îngăduință a autorităților (Italia), s-a declanșat un dezastru greu de oprit; ignorarea cu bunăștiință a pericolului, în scop de imunizare naturală, a dat roade în Suedia, dar mai puțin în Olanda șamd. De asemenea, tot din motive populiste, s-ar fi putut face pe plac, cel puțin temporar, conspiraționiștilor, ce cred că totul e o „făcătură” chinezească, rusească, americană, masonică, ocultistă etc., care sunt destui și nu se dau bătuți cu niciun preț, în ciuda evidențelor științifice, factuale, economice, politice și a cifrelor, care cresc și cresc.
Dar această primă etapă a fost depășită și țările caută cele mai bune soluții pentru faza a doua a pandemiei, de relaxare și de eliminare treptată a restricțiilor. Era și este limpede că economia nu poate fi blocată vreme îndelungată prin „stat în casă” și privit „balaurul pe geam”. Cum era firesc, strategiile sunt diferite, cum au fost și abordările inițiale, căci același model nu poate fi universal, unic, perfect. Aici cred că ar trebui să intervină un moment de inovație și creativitate în elaborarea unei strategii de țară.
Am făcut personal, din primele zile de recluziune, un apel deschis către comunitatea medicală și cea științifică din orașul nostru, sperând ca, în fața unui asemenea fenomen nou, amplu și provocator, să existe reacție și repliere calificată, profesionistă, tehnică în toate domeniile tangente epidemiei, ca fiecare să încerce să marcheze o contribuție. Mărturisesc că am urmărit și am înregistrat o atitudine pozitivă în toate marile conglomerate academice și de cercetare, de la cele medicale, până la cele tehnice sau umaniste. Sigur că unele operațiuni se află în lucru și rezultatele revelante sunt așteptate.
Menționez că nu sunt medic sau manager medical, nu sunt nici economist sau finanțist, nu sunt nici informatician sau manager de date, nici politician măcar și n-am interese specifice, sunt jurnalist, care poate face legătura dintre toate acestea, și îmi exprim o opinie. Nu știu ce s-a făcut și ce se face cu datele medicale și statistice obținute până la acest moment în România și în lume. E o bază de lucru excepțională și care trebuie valorificată la maximum, de către toți specialiștii românii, spun acum, respectiv, epidemiologi, virusologi etc., sociologi, psihologi, informaticieni, statisticieni etc., istorici sau istorici ai medicinii sau epidemiilor. Ceva îmi spune că nu se face destul și e nedrept și perdant. Cumva scuzabil, căci a fost furtună și haos. Acum e nevoie de discernământ și de metodă.
Modelul acesta primitiv de ținere în casă nu mai e fezabil și convingător. România, cel puțin, printr-un efort conjugat, trebuie să gândească, să inventeze o altă metodă de abordare, o altă atitudine în lupta cu răspândirea bolii, care să aibă ca prioritate absolută testarea și identificarea rapidă, științifică și elaborată a indivizilor infectați și a focarelor reale sau potențiale și izolarea lor. Pentru aceasta trebuie evident mărită, cu orice preț, capacitatea de testare și schimbate accesul și procedurile de lucru. Miezul întregii strategii ar fi, cum spuneam, nu să izolăm mulțimea de virușii, ci să separăm „virușii” de mulțime, printr-un efort calificat, bazat pe date și pe modele științifice, pe exploatarea și valorificarea rezultatelor deținute până în acest moment.
Iau exemplu orașul nostru. În Cluj-Napoca, locuiesc efectiv peste patru sute de mii de oameni, iar detectați pozitiv cu coronavirus sunt ceva peste două sute (doar jumătate dintre ei sunt localnici). Să spunem, folosindu-ne de estimările unor specialiști, că numărul lor ar fi mai mare, unii spun că ar fi cu 40% mai mulți. Dar să consideram că ar fi dublu sau triplu, în orice situație, pozitivii (asimptomatici, cu simptome ușoare sau grave), ca focare de infectare, nu depășesc o mie de oameni. Deci, pentru o mie de oameni, alte patru sute de mii stau în casă sau se feresc prin diverse metode, costisitoare, stânjenitoare etc.. Nu ar fi mai bine și nu ar trebui căutați și testați, prin orice mijloace, cele câteva sute bolnavi și puși în izolare? Pentru asta, se poate încerca testarea masivă, adică să-i testezi „pe toți” sau pe cât mai mulți, sau să îi testezi inteligent, eșantionat, cu metodă, cum spuneam, folosind toate mijloacele științei. De pildă, chiar la Cluj, un grup de IT-iști a conceput o platformă de pre-testare online a suspecților, numită COVID Monitor, prin care, folosind inteligența artificială și datele reale cu simptome și diagnostice colectate din centrele de triaj, oricine s-ar putea pre-testa online. Se poate continua și aprofunda, investind masiv în achiziția de teste, în testarea rapidă, în testarea inteligentă, în eficientizarea prevenției sau altele propuse de specialiști. Iar această strategie ar putea fi ridicată eficient la nivelul întregii țări. Cu atât mai mult cu cât este așteptată faza a doua, iar bătălia, până la obținerea unui vaccin, nu este gata.
Ar fi un efort inteligent, posibil, costisitor poate, dar mai ieftin și mai acceptabil decât să blochezi oamenii, intersele lor și economia la un loc.