Cum putem scăpa de „oboseala știrilor”

Cine n-a căzut victimă „oboselii știrilor”, mai ales în condiții de pandemie și apoi, și mai și, în condiții de război informațional, dar și fizic, de o vizibilitate, cruzime și intensitate cum nu s-a mai văzut în istorie? Răspuns corect: fiecare dintre noi și toți laolaltă!

Asta deja o știm și o simțim, o știu și au demonstrat-o oamenii de știință, nu e nimic nou. E acea senzație în care, din cauza intensității și șocului continuu provocat de știri (informații, fotografii, filmulețe, transmisiuni directe etc.), peste care vin altele și tot așa, nu mai avem, treptat, de la un moment dat, nici atenție și nici sensibilitate pentru receptarea lor, indiferent cât sunt de noi, de importante, de dramatice sau tragice. Ba mai mult, cum arată și ultimul Raport Reuters despre știrile digitale, pe acest fond, se produce un fenomen specific de „evitare a știrilor”, având ca motivație complementară (conștientă sau subconștientă) frica de realitatea prezentată sau „senzația de disconfort” pe care aceste „noutăți” le pot provoca. La aceste motive, care generează șovăială în consumul de știri, se poate adăuga politizarea excesivă sau partizanatul sau „afilierea politică”, care provoacă senzația de neîncredere sau neputință. Și cu asta intrăm într-o situație nedorită și paradoxală pentru media, căci „știrile online, cu dorința lor perpetuă de a ține ochii ațințiți pe ecrane, își subminează fără să vrea propriile obiective: să ofere noutăți și să țină publicul informat” (https://s9.ro/1od7). E ipostaza la care nu știu cât de mult gândesc managerii noștri media și editorii de știri atunci când își fac bilanțurile și la care, socotesc, meditează și mai puțin cei de la televiziunile de știri care mizează cel mai mult pe breaking news și elemente emoționale la nesfârșit.

Cum spuneam, acest fenomen îl trăim cu toții (indiferent de vârstă, profesie, apetență pentru știri etc.), dar de această obositoare presiune a știrilor (și neputință de a mai impresiona) li-e frică unora mai ales (Zelenski, de pildă), care crede că Ucraina va rămâne astfel „pe dinafara atenției” (ceea ce i-ar fi fatal pentru sprijin), iar pe aceasta mizează (și încearcă să profite) alții (Putin, de pildă), care crede că astfel Rusia, prin uzura atenției, va scăpa din „chingile sancțiunilor” și va câștiga războiul prin „oboseala” țărilor UE și NATO. Cu toate că, referindu-ne strict la războiul din Ucraina, aceasta a fost unul din efectele dorite ale acțiunilor militare rusești (distrugerea, atacarea civililor, grozăvia vizuală, înspăimântarea etc.) și ale propagandei rusești (de amplificare și grăbire a „oboselii”), acest proces, omenește de înțeles, n-a avut nici viteza dorită de Putin și nici rezultate pe care sconta în economia războiului. Ba, am putea zice că, dimpotrivă, aceasta a fost una din socotelile greșite ale strategilor ruși sau ale lui Putin personal.

Ieșind din această paradigmă, nimeni nu ne-a scutit de „oboseala știrilor” și de efectele ei și este în sine ceva perturbabil și dăunător. De pildă, de la supraîncărcare și „prea multe știri”, oamenii ar putea trece, cum spuneam, să consume „mai puține știri” sau „prea puține știri”, lăsând pe dinafara și pe cele care le-ar fi utile sau necesare. De aceea, pe drept cuvânt, se pune întrebarea cum s-ar putea reveni la normalitate.

Prima soluție, care este și cea mai simplă, dar nu ușor de pus în practică, se referă la „limitarea dispozitivelor digitale”, adică un mai bine măsurat acces la smartphone, tabletă, laptop etc., adică tot ceea ce ne transpune, cu foarte mare ușurință, în lumea digitală, unde suntem asaltați cu foarte multe informații, pe foarte multe căi și din care ieșim cu mare greutate (acesta fiind, de altfel, principiul de funcționare al internetului). Mai simplu spus, ca să nu fim invadați de prea multe informații, să nu le dăm ocazia/calea/canalul să o facă. În mod și mai specific, ar însemna „limitarea consumului de știri”, care îi poate ajuta pe cititori să nu se simtă copleșiți, să fie mai selectivi cu informațiile și mai atenți la anumite probleme. Așa cum recomandă specialiștii, consumatorii de știri trebuie să fie capabili să se sustragă stării de „alertă permanentă” pe care media actuală o induce prin „discursuri de criză, imagini catastrofice, scandaluri politice și știri violente”. Un alt remediu ar fi accesarea/consumul/citirea sistematică a unor articole sau materiale (audio-video) sau eseuri în format mare (de mare întindere sau de lungă durată), cu două efecte posibile pozitive: cunoașterea în profunzime și înțelegerea unor subiecte și, pe de altă parte, exersarea unei practici care „ajută la cultivarea atenției”, atât de mult încercată și vizată în era digitală. Căci trăim, chiar dacă nu ne dăm seama, în epoca „economiei atenției”, toți doresc să obțină atenția noastră (căci face bani), doar că și noi trebuie să ne cultivăm/privilegiem propria atenție.

Cu siguranță, mai există și alte căi, dar ultima propusă aici este cea a „jurnalismului de soluții”, a jurnalismului care nu doar prezintă realitatea așa cum este, ci și surprinde schimbarea acesteia, oferind căi posibile de contracarare și rezolvare a problemelor și de ieșire din fatalism sau imobilism. Sau, cum spune o fostă jurnalistă, să cultivăm acele subiecte „care oferă speranță, sens și demnitate”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *