Mi-a venit și stăruit în minte acest cuvânt tot auzind niște reclame pe fondul muzical al unui hit al anilor trecuți, dar mi-am dat seama apoi subit că „gașca” e o realitate românească profundă și o formă de organizare socială mai tare ca orice altceva. Și nu glumesc și nici nu blufez (cum ar zice Putin)!

Sunt niște lucruri rostite în spațiul public românesc, scrise prin cărți și consemnate în studii de specialitate, de pildă, precum că partidele din România sunt organizate ca niște „triburi”, care așa se alcătuiesc și așa și funcționează. Mai pe românește, ca niște „găști” de interese politice, care își împart puterea pe criteriul „interesului de gașcă”. E o întreagă poveste aici. Intrarea în partid se face într-un fel anume, care n-are nimic de-a face, de pildă, cu valoarea, priceperea sau meritul. Ba, dimpotrivă, odată ce s-a statornicit „un șef de gașcă”, accesul se face pe bază de ascultare, servilism și supușenie în raport cu acesta. Iar el, la rândul lui, a fost cândva (n-avea cum altfel) vreun „secretar/șofer personal”, „purtător de geantă” sau „colector de scame” ale șefului de dinainte. Ierarhia tot așa funcționează și răsplata tot așa se face, nu după străduință, calificare și rezultate, ci după „mieroșenie”, „gudureală” și „neieșire din cuvânt” în raport cu „șeful de gașcă”. În jurul acestuia se cam „uscă” totul, nici un vlăstar nu mai dă mugur verde, și face ca șefia lui să fie „pe viață” sau cât se poate de mult. Șamd

Rămânând tot în zona de sus (a politicii), întotdeauna a existat la noi o gașcă feroce (o haită) pe lângă toate funcțiile importante, bunăoară, în jurul președintelui țării, care a făcut și a dres, de obicei, ce a dorit (mai puțin la Emil Constantinescu, unde gașca n-a lucrat pentru, ci împotrivă). De pildă, gașca prezidențială de acum înstăpânește acum educația și serviciile și le ține strâns pentru sine, nu se știe în ce scop.

Dar găștile nu există doar sus, le întâlnim peste tot, la toate nivelurile. Ele funcționează cu succes în economie, și în orice industrie, în comerț etc., se bazează „pe relații”, pe interese (ascunse) și pe relația cu alte găști. Cine nu face parte din nicio gașcă sau din care trebuie, rămâne pe dinafară, n-are acces la resurse, n-are acces la relații, n-are intrare în „piețe”.

Sunt cunoscute găștile din sănătate și din industria medicamentelor, care dezvoltă niște circuite ascunse de relații și bani care devorează pur și simplu sistemul, un fel de „gaură neagră” în care intră întruna resurse, dar care nu ajung niciodată, cât trebuie, cum trebuie și la cine trebuie, adică la bolnavi.

Ce să mai spunem atunci despre găștile din justiție, înhăitate cu cele din politică și economie etc., și care împreună alcătuiesc cupluri de putere infailibile. Ele își fac simtiță prezența de jos în sus (la nivel local) și de sus în jos, începând cu CSM (ales mai mereu „pe sprânceană”), trecând prin înaltele parchete sau cele speciale și care mereu au făcut ravagii (atât cât citim prin presă măcar). Aproape nimic în țara asta greșit nu s-a făcut fără „girul” justiției, care a fost mereu o „pavăză”.

Dar găștile și conclavurile din educație, începând cu cele mici (din sala profesorală), trecând prin diverse „repartiții” de posturi și ajungând în „eterata” lume academică, unde invidia și mâncătoria ating cote rocambolești, iar găștile împart stipendii, funcții și grade? Cu cât „societatea” e mai înaltă, cu atât găștile sunt mai încrâncenate, mai feroce și mai „heitărești”. Nu contează nimic altceva decât pricopseala și supraviețuirea, iar „altele” sunt puse în plan secundar.

N-o să ocolesc că există găști și în presă și încă de două feluri, să zicem, interne și externe. Cele interne sunt cele din interiorul comunității profesionale și sunt purtătoarele diferitelor interese (patronale, economice, politice), atunci când instituția nu este în sine o gașcă. Cele externe sunt forme asociative de instituții media pe bază de interese comune și care instrumentează acțiuni specifice (partizanat, propagandă, dezinformare etc.), un fel de „carteluri” profesionale care nici nu trebuie să fie înțelese explicit între ele pentru a-și deturna profesia și a o vinde pentru diverse avantaje.

Dar ce găști există în Poliție și în alte instituții de forță ale statului, e principiul fundamental de funcționare al lor, de autoprotejare și de promovare! În poliție, de pildă, nimeni nu ajunge în funcție mare sau în grad înalt dacă nu face parte din gașca cuiva, dacă n-a dus geanta șefului, nu e implicat într-o „combinație” sau nu are o „bubă mare” în cap.

Nici nu știi care sunt mai periculoase pentru societate și pentru progresul ei. Și mai putem adăuga destule, dar încă una trebuie menționată, pentru că e foarte puternică, e bine poziționată, puțin vizibilă, lipsită de scrupule și, prin asta, periculoasă și dispusă să sacrifice orice pentru a nu pierde Puterea. E acea combinație securisto-comunisto-financiară postdecembristă care s-a instalat la putere din anii 90 și a păstrat, indiferent de context, frâiele principale ale puterii. E una din cele mai grele moșteniri ale comunismului și nu sunt semne că am scăpat de ea.

În fine, pentru a nu se crede că am căzut în admirația găștii, reproduc ce înțelege DEX-ul prin gașcă, să ne lămurim. În limba română, gașca este un „grup restrâns de oameni, uniți între ei prin preocupări, mai ales în vederea săvârșirii unor acțiuni reprobabile; grup de oameni care se află la periferia societății”.

Într-o formă sau alta!