S-a încheiat în octombrie 2013, la Rio de Janeiro, Conferința Internațională pentru Jurnalism de Investigație (Global Investigative Journalism Conference – GIJC 2013), un fel de  congres mondial al jurnaliștilor de investigație. Ajuns la cea de-a opta ediție, conclavul celor mai temuți jurnaliști și-a anunțat o participare de circa 800 de persoane din aproape 90 de țări, cu aproape 300 de „speakers”, jurnaliști de top din peste 50 de țări din toată lumea, împărțiți în peste 100 de paneluri, workshopuri și seminarii. Dar nu acesta este lucrul cel mai important. Mai întâi că vestitul Rio, iată, tinde să devină o „capitală” a tuturor lucrurilor importante din lume (să nu uităm de CM de fotbal din 2014 și de Olimpiada din 2016). Apoi să semnalăm acolo o dublă prezență românească semnificativă. Mai întâi, regăsirea printre „speakers” conferinței a lui Paul Radu, director executiv al OCCRP (Organized Crime and Corruption Reporting Project), implicat în trei contexte. Pentru că nu se întâmplă în fiecare zi, îmi permit să le menționez explicit: în cadrul sesiunii globale, potrivit programului, Paul Radu a avut o prezentare cu tema  Investigarea afacerilor internaționale: surse și documente (în original, Investigating International Business: Sources and Documents), a participat la un workshop cu tema Cum să rămâi în viață: problema securității în investigarea crimei organizate (Staying Alive: Security for Organized Crime Reporting) și la un studiu de caz despre Acoperirea corupției și a crimei organizate în secolul 21 (Showcase: Covering 21st Century Corruption and Organized Crime). Cel de-al doilea român, prezent simbolic la Rio, este Ștefan Cândea, director al Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI), în calitate de colaborator al volumului (e-book), apărut sub egida Fundatiei Nieman pentru Jurnalism de la Universitatea Harvard, cu titlul Curățenia se globalizează: viitorul jurnalismului de investigație transfrontalier (Muckraking Goes Global: The Future of Cross-Border Investigative Journalism), un volum a cărui lansare s-a aflat pe agenda principală a reuniunii. Acestea ne arată, cel puțin, că România nu-i un „sătuc” la marginea metropolei jurnalistice, nici ca prezență, nici ca idei.

Sunt multe lucruri de spus despre jurnalismul de investigație și despre ce s-a întâmplat la Rio, de aceea o să revin, dar astăzi mi-am propus să dezvolt una dintre ideile ce s-au bucurat de un mare succes acolo și care merită atenția jurnaliștilor români serioși. Proiectul a fost adus în discuție de către o agenție de știri braziliană independentă (Agencia Publica), iar „filosofia” ce poate revoluționa jurnalismul, transformând cititorii în editori, se construiește în jurul conceptului de „cowdfundind”, pe care l-am putea traduce prin „finanțare colectivă” sau asigurarea finanțării unor proiecte jurnalistice de către public. Să fim drepți și să spunem că nu ideea este nouă, acest tip de proiecte există deja în România (Casa Jurnalistului și iEST – Intelectualii Estului Sălbatic, la Cluj, de exemplu) și funcționează pe sistemul de donații din partea publicului. Nou și interesant mi s-a părut modul în care a fost conceput proiectul și felul în care este implicat jurnalismul de investigație, ce pare a-l face funcțional. Ideea este simplă și clară, se finanțează de către interesați realizarea unor anchete jurnalistice, iar cei care plătesc își pot alege ce anume să investigheze jurnaliștii. Utilizând această metodă, agenția a reușit să strângă peste 30.000 de dolari de la 808 contributori. Pe de altă parte, lucrând cu jurnaliști din toată Brazilia, agenția a adunat peste 120 de propuneri de anchete, din care agenția de crowdsourcing, care s-a ocupat de strângerea de fonduri, a selectat mai întâi 48 de subiecte, iar apoi a ales cele mai solicitate 12 propuneri. Fiecăreia din aceste propuneri i s-a acordat circa 3.000 de dolari și sprijinul agenției pentru realizarea anchetei. Interesant este  unul din subiectele propuse în Brazilia, ce ne sună extrem de familiar: extragerea țițeiului prin fracturare hidraulică. Cei interesați de un subiect anume, dar care nu au finanțat, pot oferi informații în sprijinul reporterilor investigatori. Anchetele sunt publicate pe site-ul agenției, sub protecția dreptului de autor, iar proiectul este considerat un succes pentru că a reușit să producă jurnalism de calitate în condiții de lipsă  a resurselor financiare. Campania de crowdfunding a durat 45 de zile, timp în care agenția a avut o strategie diferită pentru fiecare săptămână, utilizînd texte și imagini creative și încercând să nu insiste doar pe stângerea banilor, ci  și pe alte componente ale proiectului. Cheia succesului: să fii încrezător și convingător.

Dacă iarna nu-i ca vara, România nu-i Brazilia. Nu spun că acest concept va funcționa automat în România, spun că trebuie încercat. Eu sunt convins că sunt destui oameni ce pot oferi bani,  atâția câți sunt necesari, care doresc să se facă lumină, prin implicarea jurnaliștilor,  în multe zone obscure ale societății românești. Mai cred că lipsește poate un cadru organizatoric mai clar și sunt necesare discreție, o promovare inteligentă și credibilă și câteva rezultate palpabile. Voi reveni.