„Special Two” sau „Dybala Prepeleac”

shopping
Să-i lăsăm, până una-alta, pe-ai noștri să-și repare VAR-ul („implementat” de un an de zile, dar care nu poate face funcția principală – să furnizeze imagini arbitrului decident) și să facem o excursie în Italia, la o „telenovelă” captivantă, cu personaje proeminente ale fotbalului mondial.
Se produc câteva mișcări mari, în aceste zile, și se ating niște superlative pe piața transferurilor, precum trecerea lui Robert Lewandovski de la Bayern Munchen la Barcelona (cu 45 mil euro, cea mai mare vânzare în istorie făcută de bavarezi) sau aducerea la Bayern, de la Juventus, a lui Matthijs de Ligt, cu peste 80 mil. euro (cu șanse de a deveni cel mai scump fundaș din istorie), tocmai la nemți, cunoscuți drept printre cei mai echilibrați și măsurați „la pungă”. Cristiano Ronaldo, acum mai mult tranzacționist decât fotbalist, este zilnic tranferat la diverse echipe, suma maximă vehiculată în jurul său său ajungând la valoarea aberantă de 250 mil. euro (pe la arabi).
Dar eu doream să vorbesc despre „Joya de la Roma”, nu pentru că ar fi cel mai important, ci pentru că îl cunosc cel mai/foarte bine, e spectaculos și simptomatic, cred eu. „Joya” e numele de alint (de scenă, de suflet, de drag) primit de la suporteri a lui Paolo Dybala, argentinianul ajuns liber de contract chiar acum, de la Juventus Torino la AS Roma lui Jose Mourinho, după niște povești ca-n filme. E și unul din paradoxurile fotbalului și a ce înseamnă imaginea pentru sport și cum se poate vinde ea.
Fotbalistul de 28 de ani, aflat azi pe prima pagină a marilor ziare italiene, a fost cumpărat acum șapte ani de Juventus de la Palermo, din postura de cel mai bun tănâr jucător din Seria A, contra sumei de 35 mil. euro. Un risc și o promisiune, confirmată în parte, căci Dybala a câștigat cu Juve cinci campionate și patru cupe ale Italiei și pentru care a înscris în total 115 goluri, în 293 de meciuri. Mai mult de atât, a devenit la un moment dat, jucătorul exponențial, centrul întregului proiect, de la care se aștepta maximum, adică Liga Campionilor, jucând chiar două finale (trofeul emblemă absent din panoplia clubului în ultimii zeci de ani).
Simpaticul internațional argentinian, cu ascendență și nume poloneze, a avut „probleme” (de moral și întâietate) și la sosirea lui Cristiano Ronaldo la Juventus, dar mai ales din cauza fragilității fizice și a accidentărilor (a avut și episoade repetate de COVID-19), care i-au afectat randamentul și „aura”. Fără îndoială, un jucător de execuție, tehnic, spectaculos, estetic, Dybala n-a fost determinant decât accidental în UCL și la fel de rar în meciurile cheie, să fie el jucătorul decisiv, cum era așteptat. Astfel că, odată cu rărirea trofeelor (în ultimul an, Juve n-a luat nimic), și penuria reușitelor (5 goluri în 2020-2021, 15 goluri în 2021-2022), Joya a devenit un fel de Gogot…
Mai sunt două episoade semnificative în punerea pe liber a lui Dybala, jucătorul foarte aproape de plecare anul anterior (la Man United, de pildă) pentru sume care cochetau promoțional cu suta de milioane euro: primul a fost negocierea noului contract, iar al doilea, luptele intestine din interiorul clubului Juventus. Adică banii și puterea, rădăcina tuturor relelor…
După plecarea lui CR7, asistat de agenții săi, Dybala a început, cu aproape un an în urmă, negocierea noului contract de pe „picior mare” (cam fără argumente) cu opt milioane salariu net pe an plus bonusuri. Părea să nu fie departe de înțelegere, dar n-a fost acceptat, ci prelungită sine die negocierea. Era mult pentru Italia, pentru vremuri de criză și pentru randamentul și așteptările din jurul lui. Se spune că ar fi primit șapte. Nu și-a dat seama sau nu i-a păsat, a fost sfătuit prost, nu se știe sigur. Au mai existat încercări de negociere, ambigui, nereușite, amânate, nu părea grav, mai era timp, dar în luna mai a acestui an a căzut lovitura de trăznet: Dybala n-a mai fost ofertat deloc, fiind anunțat că este lăsat să plece liber de contract. S-a lăsat cu lacrimi în teren (a lui Dybala la ultimul meci) și cu emoții în tribună, el fiind favoritul galeriei. S-a dovedit însă, așa cum se spune, că Juventus este mai importantă, întotdeauna, decât oricare dintre componenții ei. Foarte mult cinism, răceală sau profesionalism, în tot acest scenariu, dar explicabil și el în ordinea faptelor.
Și-acum vine partea explicativă legată de putere, din interiorul clubului Juventus și al grupului financiar-industrial (Exor) care-l susține. Președinte la Juventus în această ultimă perioadă de glorie (nouă campionate consecutive) a fost Andrea Agnelli, trebuie spus, un nepot de frate (dar purtându-i numele) al „Avocatului”, marele Giovanni „Gianni” Agnelli, industriașul italian acționar majoritar la FIAT și creatorul grupului ce cuprinde, se zice, o treime din industria Italiei și produce cam 5% din PIB-ul țării. Încă un amănunt necesar, se mai spune că „Avocatul”, stins din viață în 2003, ar fi lăsat cu „limbă de moarte” ca, la momentul potrivit, clubul Juventus să fie condus de Alessandro Del Piero (cu studii și ajuns doctor în economie, de altfel) pentru care avusese întotdeauna slăbiciune și admirație. N-a fost să fie (poate va fi), dar asta este încă o problemă a grupului. Căci tocmai spre încheierea carierei în teren a lui Del Piero (unul dintre cei mai titrați jucători ai lui Juventus), John Elkann, nepot și moștenitor al „Avocatului” (fiind fiul Margheritei Agnelli, căsătorită Elkan, fiica magnatului), desemnat express să conducă grupul, l-a numit pe vărul său, Andrea Agnelli, ca președinte la Juventus. Mai mult, la conivență cu Antonio Conte, ce era antrenor la Juve în 2012, Del Piero a fost nevoit să părăsească brusc Juventus și ca jucător, plecând în Australia și apoi în SUA, unde se află și azi, conducând propria academie de fotbal. O rană încă deschisă și care, din cînd în când, în momente de criză, supurează. Ultima dată a fost în luna mai a acestui an când, văzut în tribună la un meci la Torino, în compania lui Lapo Elkann (fratele lui John Elkann) și încurajat de acesta, presa a speculat că ar fi sosit momentul switch-ului Del Piero -Andrea Agnelli. Nu s-a întâmplat așa, dar a fost exact momentul crizei Dybala.
Lapo Elkann, celălalt moștenitor, dar fără putere executivă în grup, pe fondul lipsei de rezultate din acest an la Juventus, l-ar fi vrut îndepărtat de la conducerea lui Juve pe vărul său Andrea, afișându-se direct cu Del Piero, dar și în social media, tot atunci, cu prietenul său Jeff Bezzos (Amazon), speculându-se că l-ar aduce pe acesta ca susținător financiar al clubului. Vorba ceea, combinația n-a ieșit, criza a trecut, dar rămâne în continuare neexplicat de ce John Elkann, CEO EXOR, nu a respectat dorința bunicului său. Probabil și posibil pentru a păstra numele Agnelli, ca o compensație a faptului că el nu-l poartă…
Care sunt meritele reale ale lui Andrea Agnelli în succesele lui Juventus rămâne întrebarea! În 2010, când a fost numit de vărul său președinte la Juventus, avea 35 de ani și niciun fel de experiență în fotbal, dar I-a avut alături în echipă de conducere pe Beppe Moratta și pe Fabio Paratici. După șapte ani de succese (campionate), marcate mai ales de alegerile/transferurile, unele excepționale, ale lui Marotta (azi CEO la Inter), acesta a plecat de la Juve în 2018, se spune, tocmai din cauza lui Andrea Agnelli, pentru a-și putea asuma acesta singur meritele (indoielnice?). A rămas la club adjunctul lui Marotta, Fabio Paratici, plecat și el după doi ani de la Juve, nu e clar din ce motive, posibil, aceleași. L-a succedat adjunctul adjunctului, Federico Cherubini (fost director sportiv), care consemnează și cea mai slabă perioadă din ultimii 10-11 ani a lui Juventus. Echipă slăbită, antrenori nepotriviți, transferuri îndoielnice, decizii proaste, rezultate sub așteptări și sub investițiile făcute (două locuri patru în campionat, o cupă, rezultate slabe în UCL în ultimii doi ani). Din vina cui? A deciziilor lui Paratici, Cherubini sau Agnelli? Nu se știe! Ca un gest de forță și încercând să pună capăt declinului, John Elkann îl aduce CEO la Juventus în 2021 pe Maurizio Arrivabene, fost director de echipă la Ferarri, o mână de fier și un manager cu viziune, se spune.
Ei bine, scoaterea din joc a lui Dybala, disponibilizarea lui, și încercarea de rupere de trecut și de ieșire din marasm se datorează cinismului și „mâinii de fier” a lui Arrivabene, managerul pus să elimine sau să acopere eventuale decizii greșite (din trecut sau viitor) ale președintelui clubului, păstrat totuși în funcție, în ciuda crizei și a rezultatelor.
Cu Paolo Dybala, vedeta și numărul 10 de la Juve, telenovela continuă. Căci din jucătorul exponențial din „centrul proiectului” Juve, liber de contract, vreme de trei săptămâni, e fără niciun angajament nou și fără oferte concrete. Beppe Moratta, managerul ce-l adusese de la Palermo, zice că-l vrea, dar îl aduce pe Lukaku la Inter și-l ține în șah, iar alte cluburi (Roma, Napoli etc.), uluite, parcă nu îndrăznesc sau strâmbă din nas la pretențiile financiare și la drepturile de imagine (vândute separat) ale impresarilor lui Dybala. Inițial, chiar Franccesco Totti îl sună și-i face o ofertă simbolică directă pentru Roma, cu tricoul său cu număr zece cu tot, fără succes. Însă Joya, probabil confuz, pare că vrea Inter, acolo unde nu l-ar fi vrut fanii lui Juve cu niciun preț. Iar oferta concretă, inițial de 6 milioane euro plus bonusuri, începe să scadă și ea, departe de pretențiile inițiale ale lui Dybala, respectiv opt și apoi șapte milioane salariu net plus bonusuri. Ce înseamnă să fii prost sfătuit sau să nu știi profita de împrejurări?
Ultimul episod al serialului consemnează două telefoane „magice”, al patronului Romei (Friedkin) și a marelui Jose Mourihno, Special One, care, se spune, i-a dat un telefon în miez de noapte lui Dybala, reușind să-l convingă fotbalistic cu proiectul său și locul ce-l rezervă Joyei în el. Și mai important a fost telefonul patronului, care a reușit să-l convingă pe Dybala pentru 4,5 milioane euro salariu net plus bonusuri până la maxim șase milioane.
Nu e rău sau puțin nici atâta, doar că Joya a devenit, de la o zi la alta, un fel de Dybala Prepeleac! Sau Stan Pățitul?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *