Tag Archives: Funar

Apr 08

„Nimeni nu vrea să piardă”

Posted on by

DSC_0175
Afirmația din titlu pare o banalitate și un „loc comun”, o atitudine care nu se probează (întotdeauna) în practică: sunt unii care nu doar că nu vor să „câștige”, ci, pur și simplu, vor să „piardă”, interesați nu atât de simbolistica și beneficiile învingătorului, cât de liniștea, folosul și anonimatul locului secund, terț sau al „n”-ălea. Există instituții și persoane în media, de pildă, care nu vor să fie primii (din rațiuni pur practice), există entități economice (de business) care nu țintesc (mai ales) întâietatea, există persoane în această lume care nu trăiesc pentru a „învinge”/„înfrânge” pe cineva etc. Sigur că se poate dezvolta de aici o întreagă teorie, valabilă mai puțin atunci când e vorba despre sport sau politică, domenii care se hrănesc, mai cu seamă, din „victorii”. Competiția în sine este (ar trebuie să fie) semn de sănătate și mod de selectare a valorilor, reper într-o lume a relativităților. Însă ea nu face bine întotdeauna și tuturor.
De pildă, competiția pentru Primăria Clujului a fost dintotdeauna (în vremuri postdecembriste) o „ciudățenie”, clujenii parcă au știut să voteze doar doi primari: pe Gheorghe Funar (trei mandate) și pe Emil Boc (două/trei mandate?). Acest fapt, mai mult decât statistic, a creat foarte multe consecințe – administrative, economice, investiționale, sociale etc. -, dar și politice, importante pentru competitorii politici. Bunăoară, se știe că la Cluj, PSD (cel mai mare partid din România) a avut constant printre cele mai slabe rezultate electorale. Fenomenul are mai multe explicații (ce nu fac obiectul acestei analize), dar PSD a încercat (pentru Primărie), fără succes, cam toate variantele, de la Teodor Groza (fost director CFR și fost ministru al Transporturilor), Remus Lăpușan (liderul „de serviciu” al organizației județene), Teodor Pop-Pușcaș (fost șef al Poliției locale), până la Ioan Rus (fost ministru de Interne). Exceptând alegerile din 2004, toate rezultatele PSD la Cluj au fost proaste sau jalnice, fapt ce a creat un fel de „psihoză” a candidaților, o reținere și o frică de a se implica pentru a nu se face de rușine (cum a pățit-o și Ioan Rus o dată). O încercare de ieșire din situația de „blocaj” consider că a făcut deputatul Aurelia Cristea, fostul și încă actualul candidat neoficial al PSD pentru Primăria Clujului pentru alegerile din iunie 2016. Ea a beneficiat de victoria USL (PSD+PNL) din 2012 și de înfrângerea PD pentru a accede în Parlament, de unde și-a consolidat poziția în partid, ajungând lider al organizației municipale și, temporar, ministru al Dialogului Social în guvernul Victor Ponta. Din aceste poziții, de bună vizibilitate, și-a pregătit terenul pentru a face pasul către o tentantă, dar riscantă candidatură la o primărie pretențioasă, precum cea a Clujului. Gestul era îndrăzneț, deoarece orașul n-a avut primar femeie și nici din PSD, temerar pentru unii, nesăbuit, pentru alții, sau vulnerabil, fără o mai mare consistență politică (personală și de partid). Întâmplător, dar mai degrabă premeditat, din „laboratoarele” politicii, cred, a ieșit legea antifumat, având-o drept inițiator pe deputata clujeană, o acțiune politică de anvergură și impact, dar și cu factor de risc. Trebuia să fie pentru „purtătorul de drapel” (dar și pentru partid) ceva de genul „totul sau nimic”, fie crea saltul calitativ necesar (prin captarea masivă a simpatiei și votului nefumătorilor), fie rămânea o acțiune marginală abandonată (din cauza consecințelor politice defavorabile). Legea antifumat a fost votată într-o variantă extrem de dură, a provocat reacții diverse, foarte multe controverse, dar nu (cred că) a generat efectul politic pozitiv anticipat, drept pentru care va fi schimbată, pentru a „îndrepta” o eroare. Un deznodământ nu foarte greu de anticipat, dar care a produs consecințe la nivelul candidaturilor.
Este un fapt că PSD Cluj, în absența succesului electoral și a lipsei de oferte valoroase, acceptă candidaturi independente pentru diverse primării. Pentru comuna Florești, a fost agreat un jurnalist (Augustin Criste), iar la Cluj-Napoca, va fi sprijinit (se pare) Octavian Buzoianu, fost director al Fabricii de bere Ursus, actual antreprenor imobiliar, un personaj cu CV și notorietate în Cluj. Întrebarea e dacă aceste acțiuni politice au fost suficient de bine gândite și pregătite pentru a duce la succes, căci provocarea e aceasta: va prevala emblema de independent a candidatului pe frontispiciul PSD-ului sau se va lipi eticheta PSD automat pe fruntea candidatului independent. Nu-i totuna! De exemplu, dacă a fost testată popularitatea lui O. Buzoianu, dacă acesta are o percepție pozitivă în rândul clujenilor, dacă, cu adevărat, el va reprezenta PSD în lupta pentru Primăria Clujului, atunci anunțarea candidaturii acestuia (de săptămâna trecută) a fost făcută greșit. Căci nici el nu pare convingător în „independența” lui, nici partidul n-a negat „susținerea”, nici „fostul” candidat nu se opune. În această fază a procesului de lansare, independența candidatului trebuia, cred, subliniată, accentuată, conturată, pentru a crea diferența specifică necesară. Dacă nu, va fi fiind doar un alt candidat al PSD-ului și nimic mai mult. Dar asta e treaba lor. Pentru clujeni, concurența la Primărie nu poate face decât bine, conferind mai multă seriozitate procesului și mai multă legitimitate câștigătorului.
Nimeni n-ar vrea să piardă, nu toți știu să câștige.
Acest material a fost publicat și în cotidianul Monitorul de Cluj din 5 martie 2016

Jun 16

Pesedizarea Clujului!

Posted on by

Ce-a fost Clujul politic știm, ce urmează să fie, merită să cugetăm. În privința trecutului, nu voi spune multe, cel puțin la nivel de municipiu, orașul nostru a fost mai mereu împotriva curentului, cel aflat la putere, la butoane și la bani. Practic, urbea a avut doi primari în cei peste douazeci de ani, Gheorghe Funar și Emil Boc, amândoi aflați, cu perioadele de excepție, mai mereu în „opoziție”. Iar atipismul, neaoșismul sau „pișatul contra curentului”, pe lângă partea lor de grație și glorie, își au și costurile proprii, de obicei măsurabile în imagine, dezvoltare, bunăstare etc. Vrând-nevrând, conștient-neconștient, cu bine cu rău, Clujul a arătat Bucureștiului un „je m’en fiche” constant. Peste toate însă, mai presus sau mai prejos de ele, Clujul n-a fost niciodată pesedist, înțelegând prin asta, cel puțin, că în oraș și în județ PSD nu a câștigat niciodată alegerile. Până de curând, la europarlamentare, unde „minunea” s-a produs, semnalând, pentru unii, doar un fapt inedit, iar pentru alții însă, o schimbare de trend. Cum ar veni, orașul intră, începând de-acum, în rând cu lumea. Așa să fie?
Pe buchiseala cifrelor, rezultatele sunt deocamdată meschine. La nivelul județului, alianța PSD-UNPR-PC a obținut circa 25%, devansând atât PDL (16%)+PMP (6,5%), cât și PNL (14%), dintre cei care contează, nemaivorbind de UMDR (16,5%), ce rămâne constant în rezultate. La municipiu, scorurile sunt și mai puțin semnificative, alianța PSD abia trecând de 20%, pe niște procente ceva mai mari ale PDL (16%) și PMP (peste 7%) și mai mici ale PNL (sub 10 %), totul într-un context electoral bineștiut: o prezență la vot slabă (de sub 30%), mai mica decât la nivel national (circa 35%). Să mai adăugăm că, pentru PSD, marele câștigator național cu 37%, alegerile de la Cluj au fost printre cele mai slabe din țară. Așadar, despre ce pesedizare ar putea fi vorba când procentul real este de 6% și când la vot merg trei din zece oameni, iar cu tine votează un jumătate de om. Toată lumea știe, inclusiv PSD, că pe o altă miză electorală, rezultatele vor fi diferite.
Apoi, PSD n-a investit în Cluj la nivel de imagine. Până de curând, orașul nu avea niciun ministru (lucru rar), iar când a apărut unul (o distinsă doamnă), jumătate din mandat va explica de ce a ajuns ministru, iar cealaltă jumătate, cu puțină inteligență, de ce nu s-a realizat Dialogul Social. De asemenea, nu poți avea mari câștiguri electorale într-un oraș/județ unde nu deții pozițiile cheie, cel de primar și de președinte al Consiliului Județean (bagi bani degeaba, căci ei se duc unde „nu trebuie”). Or, cel de primar la Cluj-Napoca nu intră în discuție, iar iluzia de la CJ tocmai a fost spulberată zilele trecute prin noul aranjament PNL-PDL. Pe deasupra, PSD nu are oameni profilați și calibrați să devină, în viitor, primar al Clujului sau Președinte de CJ. De adăugat, în același sens, că greii politicii pesediste de la Cluj n-au intrat în luptă, deocamdată, punctează (eficient) de la distanță, tatonează cu detașare, supervizează, dar nu sunt în arena, câtăvreme terenul nu este suficient de sigur, așa cum s-a întâmplat și de alte dăți.
Ceea ce se va întâmpla aproape sigur va fi pesedizarea presei și nu doar din Cluj, ci din toată țară, iar europarlamentarele au fost catalizatorul. În opinia mea, strategii PSD au realizat că scorul de 37% la europarlamentare este insuficient pentru bătălia prezidențială de la toamnă și că, mai important, nu există plajă de creștere „naturală” care să asigure un președinte PSD României. În politică, statul cu mânile în sân și constatarea fatalistă a unei realități nu e niciodată o soluție, iar pentru un partid mare, aflat la guvernare, cu atât mai puțin. Se spune că omul matur nu experimentează, merge la sigur pe ceea ce știe cel mai bine. Într-un alt registru, mai plastic, hoțul sau criminalul profesionist (recidivist) acționează întotdeauna după o metodă proprie, un tipic pe care-l repetă din motive de siguranţă (uneori chiar acesta dându-l de gol). PSD din anii 2000-2004 (tot în urma unei victorii clare) are experiența subjugării presei cu efecte catastrofale, aș putea spune, când, printr-o publicitate agresivă cu bani ai statului, pentru securizarea unui post prezidențial pentru Adrian Năstase, la fel de nesigur ca și cel pentru emulul său, Victor Ponta, a decredibilizat mass-media, a compromis o serie de instituții și jurnaliști și, mai ales, a deschis drum larg tabloidizării presei românești, fenomen care și astăzi își căută desăvârșirea. Să ne amintim cum, pentru a scăpa de jugul partizanatului jenant, instituții reprezentative mass-media au ales calea ușoară și evazionistă. Probabil, nu va fi cazul acum. Așadar, consider că, neavând acces la o victorie „naturală” în toamnă, PSD va forța calea „arficială”, a atragerii presei în acest joc pentru discreditarea adversarului și întreținerea unei imagini relativ pozitive la guvernare.
Și iată România văzută prin două știri: una oficială, foarte importantă, potrivit căreia încasările din acciza pe benzină/motorină au scăzut după mărirea acesteia (nici vorbă să crească); una pe surse, șefii televiziunilor (de știri) s-au întâlnit cu misiții PSD în Parcul Herăstrău. Printre ei, Bogdan Teodorescu, consilierul primului ministru, a cărui inteligență analitică este depășită doar de cinism. S-au intâlnit ca să ce? Vom vedea, dacă nu vedem deja.