Tema securității și a siguranței personale este esențială pentru lumea civilizată și devine, pe zi ce trece, tot mai actuală. Pentru unii, securitate va fi însemnând, poate, protecție împotriva teroriștilor sau străinilor, stabilitatea financiară și a locului de muncă, încrederea în justiție etc., dar esența securității persoanei pornește de la lucruri mult mai simple: siguranța locuinței și a proximității acesteia, a străzii și a locurilor publice, a spațiilor comune de conviețuire, încredere, predictibilitate. Unii ar spune că până să ajungă teroriștii la noi, ne omoară „teroriștii locali”, precum nepriceperea, nepăsarea, prostia, șmecheria, iresponsabilitatea etc. Iar aceștia sunt personificați, în reprezentarea de astăzi, de Poliția locală, în urma unor observații aprofundate și a unor experiențe repetate.
„Căci vinovat e tot făcutul”. Poliția Locală s-a născut în 2010, iar „moașa” legii 155 a fost, ați ghicit, un polițist „adevărat” (Dan Fătuloiu). Ce interes avea un chestor de poliție de a înființa o nouă poliție? Să le facă concurență sau să-i scape de „trogăreală”? Să le creeze probleme sau să-i facă pe ei și mai mari „domni”? Răspunsul vine de la sine: Poliția locală a fost înființață (pe șleau) ca să nu fie nevoită „cea neaoșe” să păzească parcările, să fileze trecerile de pietoni și să numere că..ații de câine din parcuri și spații verzi. Le-au mai pus și alte atribuții, dar acesta e „nucleul dur” al muncii acestora până în zilele noastre. Pe de altă parte, Poliția statală și-a păstrat intacte „puterile” acolo unde a vrut (ordine publică, circulație etc.). Dar cu cine să faci poliție „de formă”? Așadar, Poliția locală s-a născut prin împerecherea (de interese) dintre șmecherie și prostie, un produs marcă românească. „Șmecherul” e limpede c-a fost fost însăși Poliția română, căreia i-a ieșit jocul, a pasat munca „de jos” altora și are pe cine arăta cu degetul, adică niște „polițiști” la „apelul bocancilor”, la „cursul scurt”, nepricepuți, fără ținută și prestanță. „Proștii” sunt mai mulți, printre care și cetățenii care-i plătesc. Însă, pe fond, Poliția locală s-a înființat pe „cadavrul” Corpului Gardienilor Publici, un fel de „cooperativă munca în zadar a portarilor leneși și somnoroși”, firma de pază subordonată Consiliilor Județene, falimentară prin parazitare politică, „pilăreală” și necompetitivitate. A rezultat o struțo-cămilă: nu sunt nici polițiști, dar nici civili, poartă uniformă, dar nu știu ce să facă cu ea, se pretind oamenii legii, dar nici măcar n-o cunosc, ar trebui să reprezinte autoritatea, dar sunt doar niște funcționari, pentru care binele înseamnă să facă cât mai puțin, iar idealul, să nu facă nimic. Acest specimen nou, tipicar și previzibil („leneș” ca un portar și „șmecher” ca un polițist), va fi extrem de prompt la o sesizare de parcare ilegală, unde nu trebuie să facă ceva (căci mașinile nu vorbesc), decât să completeze un formular tip, dar va găsi o mie de motive de a nu face nimic dacă este chemat (de pildă) să rezolve o problemă „complexă”, de ordine publică, de protejare a spațiului de locuire și a domeniului public, de ridicare a gunoiului menajer, de plimbare ilegală a câinilor, construcții ilegale, spații comerciale improprii etc. Cele enumerate mai sus sunt printre atribuțiile lor de bază, dar pe care nu și le îndeplinesc cum trebuie (așa cum am putut constata) pentru că sunt oamenii nepotriviți în instituția nepotrivită, un fel de pleonasm instituțional, o „copie” lipsită de identitate și autoritate, care nu inspiră încredere și siguranță, ci neputință și „șmechereală funcționărească”, încercând să se „fofileze” cu stângăcie.
Nici nu prea știu ce să facă, dar nici nu vor.
Au învățat repede tipicăriile și subterfugiile polițiștilor naționali (pentru a-și masca nepriceperea și lenea și a nu-și înregistra lucrări nefinalizate), venind unde sunt chemați nu pentru a face constatatea unei infracțiuni/contravenții sau pentru refacerea autorității, ci pentru a te convinge că n-are rost s-o mai facă: „descurcați-vă singuri”, „oricum nu se rezolvă nimic”, „n-avem ce face”. Iar de vină este Parlamentul, guvernul, legea, Primăria, „ceilalți”, salariile etc.
Mă mir totuși cum sunt tolerate asemenea practici și atitudini, câtăvreme acestea aduc prejudicii mari, atât administrative și de securitate, cât și politice. Nu întâmplător, cetățenii din diverse zone ale țării (semn că peste tot e la fel) cer, pur și simplu, desființarea Poliției locale, ca instituție ineficientă și parazitară, iar acest deziderat, ce prinde tot mai mult contur, se află în lucru pe site-ul petitieonline.net. Nu am îndoieli că acest lucru se va întâmpla odată cu prima restructurare a Poliției și mă bazez pe câteva argumente:
 îi stânjenesc și îi enervează pe polițiștii naționali (prin imitație și caricaturizarea propriei condiții),
 tot mai mulți cetățeni realizează că plătesc o instituție fără rost real, o copie inutilă
 atribuțiile îndeplinite efectiv pot fi efectuate de personal civil (angajați, asistați social, voluntari etc.), cele specifice pot fi preluate de poliția națională (la care, de fapt, nu a renunțat niciodată)
 în privința siguranței persoanei, aportul lor este zero
 nu poți plăti la nesfârșit pe cineva care se plimbă cu Loganul și dă amenzi pentru parcare
 șansele de a restructura o asemenea instituție sunt nule
În plus de asta, cred, reforma administrației locale, care se tot pregătește, va produce efecte și în această zonă. Estimez că nu va trece foarte mult până atunci.
Acest articol a apărut și în cotidianul Monitorul de Cluj din 26.09.2016