Știu, pare nechibzuit, răuvoitor sau paradoxal să etichetezi atât de categoric un guvern care pare că abia s-a instalat. De obicei, orice nou-venit beneficiază de prezumpția de bunăintenție și de un timp de așteptare, înainte de a-l critica. Vă încredintez că am proprietatea termenilor, că urmăresc de 24 de ani politica românească de aproape și cu foarte mare atenție, de asemenea, cunosc și năravurile și obiceiurile și reacțiile tipice ale politicienilor români și, prin urmare, îmi asum deplin cele afirmate în titlu. Da, guvernul Victor Ponta ( nu contează cât) stă sub semnul indubitabil al eșecului și am să arat în cele ce urmează de ce.

1. Guvernul Victor Ponta I, cel care a înlocuit guvernul Ungureanu în primăvara lui 2012, a eșuat lamentabil în toate marile încercări, după instalarea la putere: preluarea integrală a puterii (conform planului), demiterea președintelui Traian Băsescu, bătălia de imagine și legitimitate  în Europa. „Manevrele” politice au fost atât de stângace și de grosolane, de bolovănoase și de prost pregătite, pe plan intern și extern, încât l-au plasat pe buza prăpastiei și la limita autoeliminării. Mai rău, a făcut posibilă vehicularea sintagmei „lovitură de stat”, cu spectru și efecte mai distrugătoare decât faptele în sine petrecute în țară. O mare eroare strategică și tactică ce va sta la baza următoarelor mari greșeli ale acestui guvern. Căci întregul efort ulterior al premierului nu a fost pentru buna guvernare, ci unul de legitimare democratică în fața cancelariilor europene, de „ploconire”, de „îmbunare”, de „convingere”, punând țara în poziții de inferioritate și cedare în toate situațiile, inclusiv în negocierile cu FMI. La toate acestea, se adaugă scandalul plagiatului, ca pată personală pe obraz, cu accentuarea lipsei de credibilitate ce a decurs de aici.

2. Guvernul Ponta II, rezultat după alegerile din toamna lui 2012, este cel legitimat de români, nu de „traseiști” politici.  Cu toate că avea în spate un vot de 70% (ce i se datora personal în mică măsură, dar asta e altă problemă), cu cele două „pietre de moară” atârnate la gât, a perseverat în greșeală, printr-un comportament nesigur și slugarnic în Europa și prin ignorarea votului popular masiv. Mai mult, a făcut o eroare și mai mare, încheind vestitul „pact de coabitare” cu președintele Băsescu. Așa cum s-a intuit, acest gest politic uluitor și de mare lașitate, s-a dovedit catastrofal din toate punctele de vedere. Pentru Ponta însuși, care a mizat că astfel își va „cumpăra” legitimitatea externă și liniștea internă, pentru credibilitatea și imaginea clasei politice, compromisă grav încă o dată, și pentru populația votantă, cuprinsă de furie și derută în fața unor asemenea gesturi absurde. În fond, „pactul de coabitare” a fost gratuit, inutil și redundant,  la un vot de 70%, a fost un gest de profundă trădare față de aliații liberali și, personal, față de Crin Antonescu și a fost o „lepădare” de electorat, câtăvreme, ca și câștigător te aliezi cu „dușmanul”, președintele Traian Băsescu. A căzut astfel principala miză electorală, înlăturarea de la conducerea țării a lui Traian Băsescu. Victor Ponta a reușit să „strice”, uluitor, cel mai clar vot din ultimii 20 de ani. Dincolo de aceste gesturi de prestație politico-simbolică, realmente deplorabile, se află administrarea țării în sine. Astfel, cele  mai evidente și mai ferme angajamente electorale au fost ignorate sau călcate în picioare. Doar câteva: revizuirea Constituției (abandonată pe drum); reforma administrativă (eșuată lamentabil); proiectul Roșia Montană (cu răsucire la 180 de grade); proiectul gazelor de șist (idem); guvernarea prin ordonanțe de urgență; scăderea corupției; privatizări, sănătate, educație, modernizarea  statului și multe altele.

3. Guvernul Ponta III, votat zilele trecute, este rezultat în urma debarcării liberalilor din guvern. Este un eșec, cel de-al treilea, pentru că este reflectarea rateului USL, o alianță validă electoral, neputincioasă la guvernare.  Premierul n-a știut sau n-a vrut să gestioneze o majoritate masivă, n-a știut sau n-a vrut să ia măsurile necesare, n-a adoptat legile potrivite, nu a produs saltul și efectele așteptate și resimțite de oameni. Răspunsul la întrebarea de ce a eșuat guvernarea USL ne oferă cheia de înțelegere a actualului guvern.  De ce ar face Ponta ceva de acum înainte ce n-a făcut în doi ani de zile? Ce motive a avut de n-a făcut și ce motive în plus ar avea de acum înainte? Mai mult, de teamă de Băsescu, Ponta a vrut să păstreze identic noul program de guvernare. Care program și cine să-l aplice? Personal și intelectual, Ponta are o imagine compromisă, de plagiator ordinar. Oratorie și carismă nu are. Negociator și manipulator nu este. „Prietenii” politici personali (vezi Crin Antonescu) s-au transformat în dușmani personali. Credibilitatea, în asemenea condiții, merge în jos. Episoade dubioase în biografia sa, de asemenea, există. Vulnerabil este. Inteligența politică, la câte greșeli grave a făcut, îi lipsește.  Înțelepciune și măsură în ceea ce face nu a arătat defel. Priceperea administrativă și economică nu se văd. Viziunea indispensabilă unui conducător de acest rang nici nu are, dar nici nu pare a-l interesa. De ce este Victor Ponta premierul României? Pentru că este folositor cuiva (partidului, acoliților, grupurilor de interese etc.). Când credibilitatea și nivelul de utilitate al lui vor scădea, va fi înlăturat, într-un fel sau altul. Nu mai e foarte mult până atunci!